Newsletter
Introdu numele si adresa ta de e-mail pentru a primi cele mai noi oferte ale SC Fadak Concept SRL Numele tau Adresa de e-mail

Cifrul mecanic al unui seif

V-aţi gândit vreodată cum funcţionează încuietoarea cu cifru a unui seif?



V-aţi gândit vreodată cum funcţionează încuietoarea cu cifru a unui seif?

Se preferă dintotdeauna soluţii mecanice la astfel de sisteme, deoarece nu necesită surse de energie, deci pot rămâne funcţionale zeci de ani – ba chiar secole, prin băncile elveţiene – fără nici pic de întreţinere.

Întrebarea este: cum umblă, totuşi?


Simulare interactivă a funcţionării mecanismului simplificat al unui cifru de seif. Rotiţi rozeta cu gradatii din dreapta pentru a activa mecanismul, conform explicaţiilor din articol; cifrul este generat aleator la Reset şi nu este dezvăluit pentru a vă provoca să-l ghiciţi (cifrul din articol este doar un exemplu). Cele trei indicatoare aflate deasupra mecanismului au fost incluse numai pentru a vă ajuta să identificaţi poziţia „deschis” a fiecărui disc în această simulare, ele nu fac parte din mecanism.

Sistemul de aici conţine trei discuri identice, care sunt libere pe ax. Braţul din stânga este solidar cu axul care, la rândul lui, este solidar cu rozeta gradată din dreapta. Operatorul are acces numai la rozeta cu cadran, figurată în partea dreaptă – restul se află în spatele blindajului seifului, aşa cum aţi văzut în toate filmele cu James Bond. Rozeta şi braţul cel mai din stânga au rolul de a prelua mişcarea dumneavoastră şi de a o transmite în mecanism. Partea interesantă se află la mijloc: cele trei discuri din interior au fiecare câte un canal identic pe circumferinţă, canal dimensionat astfel încât să încapă în el bara "căzătoare" de deasupra, atunci când toate trei fantele sunt aliniate. (În aplicaţia interactivă de deasupra, alinierea celor trei fante face ca bara căzătoare să cadă, acţionând mecanismul figurat iniţial ca o cutiuţă roşie în spatele mecanismului; acesta poate fi orice mecanism suplimentar, în funcţie de modelul seifului.)
Un seif portabil cu cifru.
Mecanismul seifului de deasupra.

Rozeta cu cadran are 100 de gradaţii, de la 0 la 99. Aceste gradaţii trec prin dreptul unui marcaj fix de pe uşa seifului, cadran care ne arată ce număr (adică cifru) este atins la un moment dat. Discurile se rotesc unul pe celălalt, atunci când ştiftul unuia împinge în umărul următorului. În realitate discurile sunt aproape lipite, adică ştifturile sunt mult mai scurte, iar mecanismul este mult mai compact, după cum se vede în imaginea din dreapta – ilustraţia de sus este exagerată pentru claritatea prezentării.

Hai să urmărim felul în care se transmite mişcarea în interiorul mecanismului, mişcare pe care o vedeţi dacă rotiţi rozeta în simulatorul de sus. Rotind rozeta gradată în sensul acelor de ceas, veţi roti braţul cel mai din stânga, prin intermediul axului care le uneşte. După ce învârtim o vreme, ştiftul de pe discul din stânga ajunge în contact cu umărul de pe discul vecin, antrenându-l şi pe acesta în mişcare (i-am luat jocul, nu-i aşa?). Acum trebuie să continuăm rotirea astfel ca ştiftul de pe acest al doilea disc să ajungă să antreneze umărul aflat pe vecinul lui. Odată atins acest umăr, ambele discuri se vor roti şi şi se va ajunge la contact umărul ultimului disc. Abia acum s-au luat toate jocurile, astfel încât mişcarea rozetei antrenează absolut toate componentele din interior! Abia acum suntem siguri de luarea jocului la toate cele trei discuri. De fapt, prin asta suntem siguri că avem controlul asupra ultimului disc, cel mai din dreapta. Rotirea aplicată de noi se transmite din aproape în aproape de la rozeta la care avem noi acces tocmai până la ultimul disc, e limpede? De câte ori am rotit? Dacă veţi fi atenţi la rotirea simulatorului de sus, veţi vedea că dacă rotiţi rozeta fix de trei ori în orice sens, veţi realiza contactul total. Dacă rotiţi de mai puţin de trei ori nu este sigur că aţi realizat acest contact total. Verificaţi!

Trebuie spus că acest număr de trei rotaţii este valabil la mecanismul simplificat simulat aici, dar în realitate mecanismul este mai complex, având încă alte contacte subtile...

Putem continua să rotim oricât în acest sens şi nu se va mai întâmpla nimic interesant – toate discurile se vor roti solidar, pentru că sunt în contact permanent toate ştifturile cu toţi umerii, nu-i aşa? Totul este să nu dăm brânci şi să rotim brusc, astfel încât, din cauza inerţiei, contactele să se desfacă şi să pierdem controlul rotirii ultimului disc. De altfel, la dispozitive de acest fel operează de regulă persoane rafinate, cu degete fine – bancheri, spărgători...


Documente atasate